Dezvoltarea Personală și Autoactualizarea

În 1943, Abraham Maslow a conceput piramida nevoilor umane. De-a lungul vremii, ierarhia făcută de Maslow a fost contestată, completată, modificată sau refacută din temelii. În prezent, este atât de cunoscută încât a devenit chiar şi sursă de publicitate pentru companii din domeniul financiar, contabil sau juridic. Indiferent de transformările pe care le-a suferit în timp, modelul iniţial, cel al lui Maslow, reprezintă una din marile piatre de temelie pentru înţelegerea fenomentului de dezvoltare personală.

A inţelege piramida lui Maslow înseamnă a înţelege posibilitatea schimbării şi măsura în care oamenii se pot schimba. Si pentru ca noţiunea de schimbare este una cu înţelesuri multiple, Maslow a propus un termen nou, cel de autoactualizare, care este mult mai aproape de ceea ce terapia/dezvoltarea personală sustine că poate realiza.

Potrivit lui Maslow, toate nevoile oamenilor sunt instinctive. Cele mai puternice nevoi ale oamenilor sunt cele fiziologice, reprezentate la baza piramidei: nevoia de aer, apă, hrană, odihnă, curăţenie, viaţă sexuală. Nevoile fiziologice sunt acele necesităţi de care omul se loveşte în mod inerent şi constant, datorită naturii sale.

Odată ce omul își satisface necesităţile fiziologice, se poate concentra pe nevoile de siguranță personală, care transced siguranţa fizică. Pe lângă nevoia de a nu fi agresat de ceilalţi, vorbim de siguranţă financiară, singuranţa unui venit minim, siguranţa locului de muncă, siguranța care îi permite omului acel confort psihic necesar funcționării eficiente, eliberat de angoasele traiului de zi cu zi.

Aceste nevoi includ: securitatea unui mediu care să prezerve sănătatea şi să prevină îmbolnăvirea sau vătămarea fizică, securitatea unui mediu de familie, asigurarea proprietăţii, a resurselor de diferte tipuri şi a moralităţii ca şi componentă psihosocială a mediului din care omul face parte. În unele cazuri, nevoia de siguranță îi motivează pe unii oameni să devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță într-un loc paradisiac.

Pe al treilea nivel al piramidei lui Maslow, sunt aşezate nevoile de iubire şi apartenenţă. Sunt incluse aici nevoia de familie, de afecţiune, nevoia de prietenie, de apartenență la un grup, de comunicare sau de implicare într-o relație intimă non-sexuală. Pentru unii oameni, satisfacerea completă a acestor nevoi înseamnă apartenenţa la un grup religios, o organizaţie profesională, o echipă sportivă sau apartenenţa la un grup de simpatizanţi ai unei cauze. În forma lor restrânsă, aceste nevoie sunt satisfăcute doar prin intermediul partenerului de viaţă, colegilor apropiaţi şi confidenţilor.

După nevoile de iubire şi apartenenţă, omul resimte nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din partea celorlalţi (care rezultă în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă duc la descurajare și, pe termen lung, la complexe de inferioritate sau chiar alienare socială. Cercetările arată că acceptarea de sine conduce la stabilirea stimei de sine iar stima de sine conduce la fericire.

Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise “deficiente”: o persoană nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de “creștere”. Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare. Cu cât o nevoie urcă spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă şi mai specifică omului respectiv.

Nevoile de autoactualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Oamenii care ating starea de autoactualizare intră adesea într-o stare de transcendenţă, în care devin conștienți nu doar de potențialul lor personal ci și de potențialul celorlalţi. Deşi aceşti oameni trăiesc adesea o bucurie extatică, simt totodată și o tristețe cosmică.

Aşadar, oamenii sunt motivaţi de anumite nevoi nesatisfăcute. Pentru a-şi putea satisface nevoile din vârful piramidei, nevoile superioare, trebuie mai întâi să şi le îndeplinească pe cele de la bază, nevoile inferioare. Nefericirea oamenilor poate fi astfel explicată prin faptul că răman blocaţi pe una din treptele piramidei.

Nu trebuie să ne imaginăm aici un joc de calculator în care blocarea la un anumit nivel, interzice complet accesul la următorul nivel.  În piramida lui Maslow, oamenii pot avea acces oricând la nivelurile superioare. Doar că nevoile sunt interdependente, se condiţionează reciproc. Oamenii, trebuind să se întoarcă tot timpul la cele inferioare, unde au lăsat probleme nerozolvate, nu se pot bucura din plin de treptele superioare. A urca şi a coborâ în permanenţă poate deveni foarte obositor. Iar când se simt copleşiţi, oamenii sunt tentaţi să renunţe, să rămână pe loc.